Turism religios

Nordul Moldovei este plaiul incarcat de legende si istorie, muza pentru numerosi scriitori care i-au facut cunoscute locurile. Descris inegalabil si autentic de catre Ion Creanga, care a zugravit si portrete memorabile de moldoveni neaosi, acesta detine peisaje uimitoare si irepetabile. Insa a devenit faimos si pentru numeroasele lacasuri de cult pe care le detine, unice in Europa datorita picturilor religioase deosebite. Bogatia spirituala a acestor locuri a dainuit de-a lungul timpului, oamenii de-aici descoperind importanta unei legaturi armonioase cu divinitatea.

Marturii istorice ale secolelor XV-XVI, bisericile din nordul Moldovei amintesc de vremurile domnitorului Stefan cel Mare si ale urmasului sau, Petru Rares. In aceasta perioada, manastirile au constituit un adapost pentru locuitori, multe dintre ele avand fortificatii specifice unei cetati. Domnitorii veneau adesea pentru a primi sfaturile unor calugari intelepti, acestia reprezentand autoritatea morala. Se spune ca in urma fiecarei victorii, domnitorul Stefan, un aparator al crestinilor, a ridicat o biserica sau o manastire, fiind ctitorul a aproape 40 de lacasuri de cult. Dintre acestea, opt au fost incluse in patrimoniul mondial UNESCO: Arbore, Humor, Moldovita, Patrauti, Probota, Suceava, Sucevita, Voronet.

Manastirile si bisericile din aceasta zona imbina elemente gotice, bizantine si regionale, caracterizandu-se printr-un stil moldovenesc specific. Frescele, realizate la initiativa lui Petru Rares, initial pe peretii interiori si extinse apoi la exterior, impresioneaza prin accentul pus pe detalii si cromatica bogata. Unicitatea si valoarea lor artistica este data de integrarea in peisajul rural a vestitelor culori albastru de Voronet, rosu de Humor, verde de Sucevita si galben de Moldovita. Picturile murale din Moldova secolului al XVI-lea redau scene istorice si povesti biblice ale pamantului si ale raiului.

Manastirile aveau si un important rol cultural. Aici se pastrau manuscrise vechi, cronici sau picturi. Totodata, ele erau si importante centre de alfabetizare, unde nestiutorii de carte invatau si limbile clasice, precum slavona, latina sau greaca veche.

Lacasurile de cult din nordul Moldovei isi continua si astazi menirea, primind credinciosi si iubitori de arta veniti sa se convinga de frumusetea lor. Gradina Raiului este diferita in imaginatia fiecaruia. Pentru locuitorii din Bucovina, Gradina Raiului este inconjurata de paduri verzi, pajisti inverzite si sate cu oameni ospitalieri unde s-au pastrat obiceiurile si mestesugurile stravechi. Departati-va putin de agitatia vietii cotidiene pentru a regasi linistea pe care v-o ofera aceste impresionante biserici.

La 25 km de Campulung Molodovenesc, ascunsa printre crestele impadurite, se afla manastirea Moldovita. Odinioara, pe acest loc, pustnicii si-au intemeiat o bisericuta de lemn, iar in jurul ei s-au inaltat apoi chilii, formandu-se astfel o colectivitate duhovniceasca. Odata cu extinderea sihastriei, biserica de lemn a fost inlocuita cu una de piatra, ale carei ruine se mai vad si astazi. In apropierea acestora s-a ridicat la inceputul secolului al XVI-lea actuala manastire, una dintre cele mai instarite din Moldova.

De sub turnul inalt de piatra, strajuit de ziduri groase, se zareste silueta bisericii. Arcada impodobita cu motive florale va conduce catre curtea manastirii, intesata de mandre flori colorate, care impodobesc si elegantele si modestele chilii ale maicilor. Puteti vizita si muzeul manastirii, fosta visterie si scoala de copisti-miniaturisti, ce adaposteste manuscrise si broderii din secolul al XV- lea, jiltul domnesc al lui Petru Rares si o colectie de icoane vechi.

Adevarata bijuterie a artei moldovenesti medievale, Moldovita are picturile foarte bine conservate, pastrand luminozitatea culorilor originale. Frescele impletesc influentele bizantine cu motivele traditionale, redand scene biblice si istorice pe un fond predominant galben, care se armonizeaza perfect cu albastrul cerului si verdele ierbii. Intre bogatele elemente figurative si decorative ale icoanelor se remarca trasaturi ale infatisarii localnicilor, surprinse de pictori in imaginile sfintilor. Remarcabila este scena asediului Constantinopolului, infatisandu-l pe patriarhul ortodox care cere ajutorul Fecioarei Maria pentru a-i infrange pe dusmanii persi si avari. Plasat intr-un decor de secol XVI, episodul aminteste de situatia Moldovei amenintata de turci. Intreg ansamblul de picturi interioare si exterioare se bazeaza pe adevaruri ale religiei, pe care credinciosii le pot descoperi la Moldovita.

Puteti ajunge la manastire cu binecunoscuta Mocanita; la capatul unei plimbari ce dezvaluie peisaje rurale moldovenesti, va asteapta clipe de ragaz si liniste, in compania povestilor pe care Moldovita le spune oricui ii trece pragul. Cetate si manastire, aceasta uimeste de secole prin armonie, arhitectura si truda maicilor de a face cat mai placuta sederea turistilor.

O manastire aparte pe plaiurile moldovenesti este Putna, prima si cea mai importanta ctitorie a domnitorului Stefan cel Mare. De peste cinci veacuri, aceasta atrage credinciosii prin istoria si legendele sale care o invaluie. Situata inte Obcinele Bucovinei, intr-un loc extrem de pitoresc inconjurat de dealuri impadurite si de peisaje salbatice, manastirea poarta si in prezent urmele pamantesti ale ctitorului sau, fiind loc de odihna vesnica pentru domnitor si alti cativa membri ai familiei sale.

Cronicile vremii povestesc cum a fost aleasa locatia manastirii. Stefan cel Mare dorea sa construiasca o necropola, care sa fie totodata si fortificatie pentru aceasta zona. El a tras la intamplare cu arcul de pe Dealul Crucii, iar in locul in care s-a infipt sageata s-a pus temelia viitoarei manastiri. Trei ani mai tarziu, in 1469, lacasul de cult era complet construit si urma sa devina inima culturala a Moldovei. Putna impresioneaza prin maretia sa, dar si prin linistea sufleteasca pe care ti-o ofera. Intre zidurile groase de aparare strajuite de cele doua turnuri, Putna a reunit de-a lungul vremii un atelier de caligrafie, unul de broderie si o celebra scoala de muzica psaltica, fiind un centru al artei si culturii medievale sud-est europene in secolele XV-XVI.

Refacuta in repetate randuri, dupa cutremure, incendii si navaliri straine, manastirea este un ansamblu arhitectural, imbinand elementele moldovenesti specifice cu cele bizantine, gotice si renascentiste. La interior, biserica este impodobita cu picturi viu colorate pe fondul foitei de aur, infatisand chipuri de sfinti si scene biblice. Intre acestea se evidentiaza portretul domnitorului Stefan cel Mare si cel al lui Daniil, sihastru caruia voievodul ii cerea adesea sfatul. Compozitia murala in stil neobizantin, cu acorduri cromatice deosebite, fac din Putna una dintre cele mai reusite opere de arta manastireasca.

In ansamblul de la Putna se gaseste si chilia lui Daniil Sihastrul, o relicva a primelor asezari din Bucovina, care te intampina cu imaginea ei austera si, in acelasi timp, linistitoare. De asemenea, puteti vizita muzeul manastirii, unul dintre cele mai bogate si valoroase din tara. Aici se pastreaza o parte din tezaurul artistic si istoric al lacasului: manuscrise rare impodobite de migalosii caligrafi, broderii, covoare scumpe, miniaturi pictate de importanti artisti ai epocii, ornamente baroce, carti de cult, argintarie. Putna nu este doar un loc de reculegere si rugaciune, ci si o importanta lectie de cultura si istorie, mostenire pentru numeroase generatii.

Pe un drum de o frumusete coplesitoare ce serpuieste pe vai si culmi bogat impadurite, intrerupte de pasuni pe care se zaresc razlete capite aurii de fan, ajungeti la manastirea Sucevita. Dupa serpentine strajuite de brazi seculari, intre dealuri se vede un lacas de cult simplu care pare ca se contopeste cu natura. Aflata in incinta unui zid de piatra menit sa o apere de navalitori si flancata de cinci turnuri de paza intarite, manastirea este ctitoria fratilor Movila, familie de boieri si domnitori. Legendele locului povestesc ca pe acest loc se afla la inceputuri o biserica de lemn; mai tarziu, pentru a-si rascumpara pacatele, o femeie a adus cu carul ei tras de boi, timp de 30 de ani, piatra necesara actualei constructii. Manastirea este considerata a fi ultimul lacas de cult din Moldova cu fatadele bisericii pictate, manifestare caracteristica domniilor lui Stefan cel Mare si Petru Rares.

La Sucevita traditia si inovatia se impletesc intr-un mod original in pictura exterioara, dominata de un verde de intensitatea smaraldului. In fresce sunt reprezentate naratiuni din Vechiul si Noul Testament, dar si atat de rar intalnita “Scara a virtutilor”. In aceasta pictura sunt infatisati calugari care incearca sa urce o scara cu 32 de trepte; deasupra, Hristos se roaga cu bratele deschise pentru acestia, iar un grup de ingeri le sustine eforturile. Dedesubt, calugarii slabi sunt trasi de pe scara si se zvarcolesc in agonie. In ansamblu, frescele de la Sucevita sunt mai austere, lipsind scenele istorice de la Moldovita sau Voronet, insa peisajul in care verdele bisericii se contopeste cu albastrul cerului este sublim.

In drum spre celelalte manastiri, faceti un popas la Marginea, comuna cunoscuta pentru pastrarea si perpetuarea artei olaritului. Desi tot mai putini, mesterii margineni continua sa invarta roata si sa arda vasele de lut in cuptoare. Complexul de la Marginea produce olarie neagra exact ca pe vremuri: mesterul aduce pamantul din capatul satului, il inmoaie cu apa si il pune pe roata, unde lutul prinde forma, apoi lasa vasele la uscat. Le arde inabusit, le lustruieste si le decoreaza, oferindu-le o valoare estetica inegalabila. Intregul proces poate fi urmarit la atelierul de ceramica din Marginea; in apropiere s-a amenajat si un muzeu etnografic, intr-o casa veche taraneasca, unde sunt expuse costume populare din zona Radauti, tesaturi, covoare de lana, cosuri de nuiele, coliere de margele, oua incondeiate, toate confectionate manual de mainile iscusite ale satenilor.

La biserica Arbore ajungeti cu usurinta, fiind situata chiar in inima satului omonim. Imprejmuita cu gard de lemn si avand o curte simpla, biserica nu pare sa aiba fastul celor ridicate de Stefan cel Mare. Fiind o ctitorie boiereasca, aceasta este construita din caramida si nu are turle, insa uimeste prin stilizare. Arcadele joase si arcele moldovenesti ii confera proportii echilibrate, iar in interior se pastreaza cel mai valoros insemn funerar de stil gotic din Moldova, chivotul de mormant al hatmanului Luca Arbore, ctitorul bisericii.

Frescele din interior se remarca prin arta portretului, infatisand membrii familiei lui Luca Arbore. Icoanele au nimburile aurite, semn al bogatiei reprezentantilor feudalitatii, chiar in acea perioada de conflicte permanente cu Poarta otomana. In picturile exterioare se remarca pigmentul albastru, atat de apreciat la Voronet, oferind acestora o nota fermecatoare si continuitatea spre cer. Asezata intr-un decor rural ce se deschide spre o vale larga unde adesea oamenii lucreaza pamantul cu spor, biserica Arbore este locul ideal pentru cugetare si restabilirea legaturii cu divinitatea.

La 5 km vest de Campulung Moldovenesc, la capatul unui drum intesat de minunatele case moldovenesti ce incanta privirea, va asteapta Manastirea Humorului, perla bisericeasca nepretuita. Situata pe coama unei coline pe raul cu acelasi nume si imprejmuita de pajisti si dealuri, este una dintre cele mai vestite ctitorii ale evului mediu moldovenesc.

Cladirea seamana cu o citadela in miniatura, avand chiar un turn de veghe de sine statator, inaltat de domnitorul Vasile Lupu, care a inconjurat bierica cu ziduri masive de piatra. Intre picturile exterioare, in a caror scene predomina rosul, se remarca “Arborele lui Ieseia”, care reface arborele genealogic al lui Iisus pana la origini. Icoanele de marimi diferite incadrate in rame aurite sau in sculpturi din lemn sunt dovada maiestriei pictorilor care au realizat la manastirea Humorului cele mai vechi fresce in aer liber din Moldova. Opera de arta si lacas de rugaciune, aceasta isi deschide portile tuturor celor care isi doresc sa gaseasca si sa regaseaca emotia patrunderii intr-un loc sfant, departe de zbuciumul oraselor.

Una dintre cele mai cunoscute biserici din Romania, celebra prin frescele remarcabile zugravite in unica nuanta de albastru, Voronet este situata la doar 4 km distanta de Gura Humorului. De la departare, manastirea seamana cu o cetate aparata de ziduri de piatra, turnuri si o poarta masiva de lemn. Pe vremuri, satenii se adaposteau aici de furia invadatorilor. De altfel, legenda povesteste ca, in momente de cumpana impotriva turcilor, Stefan cel Mare a venit sa ceara sfatul parintelui Daniil Sihastrul. Izbandind in batalie, domnitorul a ridicat aceasta manastire ca semn de multumire.

Inaltata in 1488, biserica Voronet si-a pastrat forma initiala nealterata. Turla rotunjita ii confera zveltete si elan spre cer, iar postamentul de piatra este semnul trainiciei, al radacinilor stramosesti care au dainuit peste veacuri. Imbinand elemente gotice, bizantine si autohtone, manastirea reprezinta expresia artistica a rafinamentului si credintei. Frescele exterioare, dominate de remarcabilul azuriu stralucitor, sunt ferite de ploaie datorita acoperisului modelat in forma de cort. Dintre acestea, scena Judecatii de Apoi, ce acopera intreg peretele vestic, fara a fi intrerupta de usi sau ferestre, i-au adus Voronetului numele de “Capela Sixtina a Orientului”. Ansamblul iconografic ilustreaza in imagini sobre vietile sfintilor, dar si portrete ale unor filosofi greci, intre care Platon si Aristotel.

Vizitand manastirile pictate din nordul Moldovei, te intrebi cum au rezistat toate culorile nealterate de trecerea vremii. Albastrul de Voronet, denumit stiintific albastru azurit, a dat multa bataie de cap specialistilor. Similar ca profunzime si importanta verdelui Veronese si rosului Titzian, acesta se intalneste si la alta biserici, insa aici nuanta este parca mai deschisa, mai vie. Longevitatea culorilor regasite in aceasta zona se datoreaza migalei zugravilor, care au pictat zidurile cand erau inca umede, impartindu-si peretii in suprafete mici. In complexitatea lor, frescele exterioare raman un mister prin durabilitatea lor, incantand la fiecare vizita privirile turistilor din toate colturile lumii.

In nordul Moldovei, dragostea pentru frumos, daruirea si migala sunt calitati care se observa mai ales in construirea si pastrarea monumentelor, cu precadere in cazul lacasurilor de cult. La Suceava exista o dovada a stilului baroc moldovenesc – fosta Mitropolie a Moldovei si actuala manastire Sfantul Ioan cel Nou. Asemanatoare cu cele de la Humor si Moldovita, frescele infatiseaza scene din istoria crestinismului, remarcabile fiind Asediul Constantinopolului, Parabola fiului risipitor si Arborele lui Iesei, si chipuri de sfinti si filosofi antici.

La Patrauti, in apropierea unei paduri, intr-o zona extrem de linistita, Stefan cel Mare a ctitorit o biserica destinata sa ingrijeasca soldatii raniti in luptele din preajma Cetatii de scaun de la Suceava. Desi a fost jefuit inca din secolul al XVI-lea, asezamantul monahal elegant proportionat si imbinand elemente bizantine, gotice si renascentiste a rezistat eroic de-a lungul timpului. Deosebit de expresive, picturile exterioare dateaza din perioade diferite, insa isi pastreaza remarcabila valoare artistica. Localnicii din Patrauti au pastrat un obicei vechi, pe care il practica si acum la nevoie- cand vremea se inrautateste, satenii bat clopotele pentru a imprastia norii aducatori de grindina.

Manastirea Probota, ascunsa printre dealurile Moldovei, este un prilej de reflectare si reculegere pentru credinciosi, o ocazie de a aprecia arhitectura si pictura asezamintelor religioase. Construita pe ruinele unei constructii mai vechi, aceasta se distinge prin bolta pictata, amintind de Capela Sixtina de la Vatican. Bucurandu-se de o atentie deosebita din partea lui Petru Rares, manastirea adaposteste mormantul acestuia si ai altor membri ai familiei domnitoare a Moldovei. In curtea-i linistita cu trandafiri si meri la a caror umbra va puteti odihni, biserica semeata de la Probota va invita sa-i admirati bogatia artistica si s-o descoperiti pe cea spirituala.

Salba de manastiri pictate din Moldova pastreaza o lume nealterata de modernitatea exagerata a zilelor noastre. Dragostea pentru sfintele taine si credinta i-au indemnat pe localnici sa intretina expresivitatea artistica a acestor lacasuri de cult si sa le duca mai departe istoria. Oameni simpli si primitori, moldovenii sunt gata oricand sa va impartaseasca legendele locului si sa va ofere putin din bogatia lor sufleteasca. Punte intre trecut si viitor, mostenire pentru intregi generatii, manastirile pictate care au rezistat in fata expansiunii otomane sunt invaluite si astazi de rugaciuni si cantece inaltate spre cer.

CATEVA ASPECTE INTERESANTE MAI PUTIN CUNOSCUTE LEGATE DE CULORILE MANASTIRILOR DIN BUCOVINA

Considerate tezaur al neamului românesc, mănăstirile din nordul Moldovei sunt adevărate opere de artă, unice în lume graţie frescelor şi a culorilor vii, al căror pigment nu a putut fi descifrat nici până astăzi de specialişti. Pe seama mănăstirilor bucovinene şi a culorilor vii cu care sunt pictate circulă multe legende populare. „Albastru de Voroneţ“, „verdele de arbore” sau ”roşul de Humor“, culorile în care sunt picatele mănăstirile bucovinele au devenit celebre în întreaga. Cum s-au realizat pigmenţii deosebit de rezistenţi şi apropiaţi nuanţelor naturale, este enigmă pe care specialiştii au încercat să o dezlege, dincolo de legendele şi tainele care învăluie mănăstirile. Culorile care au rezistat sute de ani, sunt, cel puţin deocamdată, imposibil de reprodus.

Ţuica de prune, descoperită în tencuiala de la Voroneţ – Mănăstirea Voroneţ, supranumită „Capela Sixtină a Estului“, este una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare. Mănăstirea Voroneţ a fost ridicată în anul 1488 de Ştefan cel Mare, în timpul domniei căruia a fost realizată cea mai mare parte a picturii interioare. Petru Rareş este cel care a reuşit să termine pictura exterioară a mănăstirii. Pe exteriorul bisericii de la Voroneţ sunt prezentate semnele zodiacale, zodii pe care de-a lungul timpului biserica le-a respins. Lângă cele 12 zodii, pictorii au aşezat doi îngeri care strâng constelaţii de pe bolta cerească asemeni sulurilor unui pergament. Faţada de vest a mănăstirii impresionează scenă a Judecaţii de Apoi. 

Albastrul de Voroneţ – sau albastrul azurit, cum a fost denumit de specialişti, este culoarea care în ultimii ani a ridicat mari probleme restauratorilor. Deşi a fost folosit şi la alte mănăstiri din Bucuvina, albastrul cu care este pictată mănăstirea Voroneţ este unic, având o lumină aparte. Cercetătorii au reuşit să descopere că la baza acestei culori stă azuritul, o piatră albastră care se extrage din mine aflate în China, Franţa sau în Africa. Meşterii de pe vremuri au măcinat foarte fin azuritul pentru a obţine culoarea albastră. Praful fin de azurit a fost amestecat cu o substanţă organică pe care analizele de laborator nu o pot identifica. Datorită acestei substanţe, albastrul de pe zidurile mănăstirii rezistă de sute de ani. Există o legendă potrivit căreia meşterii care lucrau la pictarea bisericii mănăstirii erau alimentaţi cu butoaie de ţuică de prune, parte din această băutură ajungând în compoziţia culorilor. Studiile de laborator au confirmat faptul că pe tencuiala bisericii Mănăstirii Voroneţ există urme de ţuică. 

Tainele verdelui de Arbore – Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“ din Arbore a fost construită în anul 1502 de hatmanul Luca Arbore, unul dintre marii boieri din perioada domniei lui Ştefan cel Mare. Pictura exterioară a bisericii este de o rară valoare artistică, însă o parte a frescelor s-au deteriorat ca urmare a faptului că lăcaşul de cult a fost descoperit o lungă perioadă de timp. Pictura murală nu s-a mai păstrat deloc pe peretele nordic şi doar parţial pe absida altarului. Ea s-a păstrat, cu unele deteriorări, pe faţada sudică şi integral pe cea vestică. Frescele exterioare surprind personajele biblice ci atitudini şi gesturi mai mult pământeşti, decât canonic: Adam arând cu plugul şi pe Eva torcând din fus, pe fondul unui peisaj inspirat de Renaşterea italiană. Şi aici misterul picturii stă în culorile folosite de meşteri. Până în prezent nimeni nu a mai putut reproduce verdele pictat în urmă cu peste 500 de ani.

Verdele de smarald al Suceviţei – Mănăstirea Suceviţa este şi ea picatată cu o nuanţă deosebită de verde de smarald pe care restauratorii nu au reuşit să o reproducă. Totuşi, Suceviţa are una dintre cele mai bine păstrare picturi exterioare dintre bisericile bucovinene. Dacă pe latura de nord este reprezentată „Scara virtuţilor”, fiind impresionantă prin amploarea şi contrastul dintre ordinea îngerilor şi haosul Iadului. Pe restul bisericii au fost pictate vieţile unor sfinţi precum Sfântul Ierarh Nicolae sau Sfântul Mucenic Gheorghe. Interesant este faptul că pe pereţii Mănăstirii Suceviţa şi-au făcut apariţia şi portretele unor mari învăţaţi din Grecia Antică, precum Homer, Sofocle sau Aristotel. Nu se ştiu motivele exacte pentru care aceştia au fost pictaţi pe pereţii bisericii, însă se pare că portretele lor ar fi fost realizate doar în scop educativ.

Roşu de Humor – Mănăstirea Humor a fost zidită în 1530 şi prezintă o arhitectură deosebită. Aici apar, pentru prima dată în construcţia bisericilor din Bucovina, pridvorul deschis,dar şi încaperea de la etaj numita tainită, care se află deasupra camerei mormintelor. Biserica Mănăstirii Humor a fost pictată cu fresce, atât la exterior cât şi la interior, la fel ca bisericile Voroneţ, Moldoviţa, Arbore şi Suceviţa. Ceea ce caracterizează în plus întreaga pictură de la Humor este unitatea de tonalitate cromatică, predominând diferitele nuante de roşu.  Pictura exterioară a fost deteriorată parţial din cauza intemperiilor, peretele nordic fiind cel mai afectată. Din ansamblul iconografic se mai pot doar fragmente din Acatistul Sf. Mucenic Gheorghe, din Arborele lui Iesei, două coloane de filosofi şi chipul stareţului Paisie. Pe peretele de vest este reprezentată Judecata de Apoi. Frescele de pe faţada sudică şi de pe abside sunt mai bine păstrate. Printre scenele reprezentate aici, întâlnim cele 24 de scene ale Imnului Acatist al Bunei Vestiri, Soborul Fecioarei, Asediul Constantinopolului de către perşi în anul 625, Rugul în flăcări, Viaţa Sfântului Nicolae, precum şi Parabola Fiului Risipitor.